Un cuvant de invatatura deosebit al parintelui mitropolit:
„Orice lucru necuvenit, orice vorbă spurcată, orice gând necreştinesc nu constituie nimic altceva decât trădare precum cea a lui Iuda, lepădare precum cea a lui Petru, răstignire în cele din urmă a Domnului Hristos pe Cruce, adică un adaos de suferinţă pentru Domnul Hristos şi o mare problemă pentru noi. Dumnezeu însă, fiind multmilostiv, multiertător, multiubitor de oameni, se aşază prin diferite căi înaintea noastră, la inima noastră, şi ne întreabă, precum l-a întebat pe Petru: «Mă iubeşti tu pe Mine?». Acesta este glasul conştiinţei, glasul Scripturii, glasul Liturghiei, glasul preotului, uneori glasul suferinţei. Deşi Dumnezeu ştie că L-am trădat de atâtea ori, El nu ne întoarce spatele. Aşteaptă, trimiţându-ne semnale, în diferite feluri - semnale de bucurie, semnale de încercare, semnale de împliniri, semnale de dezamăgiri, prin toate acestea încearcă Domnul să bată la uşa inimii noastre, în speranţa că cineva, adică noi, îi va deschide uşa. Şi această deschidere a uşii este cuprinsă în cuvintele: «Da, Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că eu Te iubesc». Care este însă răspunsul pe care noi, iubiţi credincioşi, îl dăm atâtor chemări, atâtor semne pe care Dumnezeu le face? Îi dăm răspuns precum Iuda, adică cădem în deznădejde şi socotim că pentru noi nu mai este nici o speranţă de mântuire? Sau plângem cu amar precum Petru, ne îmbrăcăm în haina pocăinţei, recunoaştem că toate le-am făcut şi că suntem plini de păcate şi ne aşezăm în genunchi, cercetându-ne lăuntric în reculegere, în Liturghie, în spovedanie, în post, în citirea cărţilor sfinte? Ca să auzi glasul Domnului este întotdeauna nevoie să-ţi recunoşti păcatele pe care le-ai făcut, să împlineşti rânduielile Bisericii în viaţa ta, şi atunci fibrele lăuntrice ale inimii tale vor auzi glasul Domnului. Vor auzi glasul Domnului, şi auzindu-l, inima ta va răspunde: «Iartă-mă, Doamne, robul Tău te ascultă. Iartă-mă, Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii măsura păcatelor pe care le-am săvârşit, totuşi eu pe Tine te iubesc. Eu pe Tine te recunosc ca Domn şi Dumnezeu. Eu pe Tine de recunosc ca Domn şi Stăpân. Chiar dacă uneori cad, ajută-mă să mă ridic, să nu pierd ţinta. Chiar dacă de multe ori pierd drumul şi rătăcesc aiurea prin păcate, Doamne, ajută-mă să nu pierd ţinta, adică să fiu al Tău, să fiu cu Tine, să ajung la Tine, să-Ţi pot răspunde, precum Sfântul Apostol Petru: Da, Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc». Odată mărturisita această iubire a noastră către Dumnezeu, El ne va spune, precum Sfântului Apostol Petru: «Paşte oile mele. Paşte mieluşeii mei. Ai grijă de turma mea»“.
Sursa doxologia
