“Sora M.,
Dé, M., dé! Nu
cred ca te va ajuta Conservatorul sa-ti imbogatesti in vreun fel viata pe care
ti-ai ales-o. Incet-incet te vei laiciza, nu mai ai timp de rugaciune
si, cine stie, poate vei renunta cu totul la viata asta! Vei ajunge sa-i
urasti si sa-i dispretuiesti pe cei care poarta aceeasi haina cu tine! Eu
ma rog Maicii Domnului sa te tina asa cum esti acum, in acest moment. Ca ai
venit din ravna la manastire si ai niste calitati, si poti sa le pierzi
acum…!
Eu asa zic; sa renunti la toate planurile cele lumesti si sa lupti sa te
apropii cu toata fiinta ta de Dumnezeu, ca pentru El ai venit la
manastire, M. Asa te rog eu, din toata inima mea.
Daca vrei
muzica, incearca sa descifrezi singura niste axioane, niste Heruvice; ai
sa vezi ca mai mare bucurie ai cand le poti descifra singura!
Dar cu judecata
cum stai? Ai reusit sa te
invingi pe tine? Imi spui ca limba se porneste singura! Da, M, cred!
Asta e boala femeiasca, mai ales…! Dar eu iti spun inca odata: fratia ta ai
venit din ravna la manastire, nu intamplator! Iar acuma,
incet-incet, parca vrei sa revii la ceea ce erai in lume: judecata, mandrie,
pofte spurcate… Nu asa, M. Nu judeca, nu judeca pe
nimeni, niciodata, nu judeca! Nu-ti
dai tu seama cat de grava este calcarea acestei porunci inaintea
lui Dumnezeu, nu-ti poti da seama! Trezeste-te imediat ce-ti vine in gand sa judeci
pe cineva, opreste-te, stai putin si asaza-te la rugaciune.
Eu nu cred ca
fratia ta ai vrea sa stai undeva in rai si surorile tale in iad! Nu cred ca
te-ai bucura sa-l vezi in iad pe parintele sau pe maica…! Nu cred…!
Roaga-te pentru cel care-ti tulbura sufletul si ai sa vezi, vei gasi
pacea! Mantuitorul este in noi, inlauntrul nostru; aici se intampla totul, in
inima…!
Rugaciunea
lui Iisus cere rabdare multa, renuntare si, mai ales, suferinta iubirii!
Intelepciunea
omeneasca rezuma totul la asta: sa vezi gunoiul din ochiul aproapelui.
Iar intelepciunea cea dumnezeiasca este sa vezi barna din ochiul tau, si de
aproapele tau sa ai mila. Sa-l tamaduiesti, cat poti, cu dragostea ta, ca daca
starui cu putina dragoste si nu-l judeci, ii scapi sufletul de la iad.
Sa
fii ca o lumina, sa ma bucur si eu, M.!”
Parintele Sofian.
