Cuv. Paisie

“Cine se mai intereseaza astazi de aproapele sau? Nimeni. Toti ne ingrijim numai pentru noi insine, insa pentru celalalt nu facem nimic si de aceea vom da socoteala.

Caci Dumnezeu, Care este dragoste, nu ne va ierta aceasta indiferenta a noastra pentru aproapele nostru“.

(Cuv. Paisie Aghioritul, “Epistole. Cale catre Cer”)

Astazi nu e o zi ca oricare alta (desi e joi)

Motivul numarul 1

Astazi praznuim Aflarea moastelor Sfantului Cuvios Serafim de Sarov. Este hram la manastirea Esanca, langa Darabani, slujba arhiereasca cu PS Calinic Botosaneanul si inchinare la sfintele moaste ale Sfantului mare facator de minuni Nectarie, aduse de la biserica din Iasi.Cititi mai multe despre Sfantul Serafim de Sarov aici

Motivul numarul 2

Azi se implineste un an de cand parintele Arsenie Papacioc a trecut in lumea celor drepti. Cuvinte de folos duhovnicesc, cititi aici

"Dumnezeu nu iubeste plangaciosii, Dumnezeu ii are in brate doar pe luptatori“



Motivul numarul 3

Astazi o praznuim pe Sfanta Cuvioasa Macrina, sora Sfantului Vasile cel Mare.

 

Sfanta Macrina s-a nascut in anul 327 si a fost sora Sfantului Vasile cel Mare si a Sfantului Grigorie de Nyssa. Sfanta Macrina a fost cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii.

Sfanta Macrina a fost logodita cu un tanar nobil, care dupa un timp a murit. Cand logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai dorit sa se logodeasca cu alt barbat, spunand ca: "Nu este drept ca fecioara logodita o data cu un barbat sa caute dupa aceea iar logodna; chiar si dupa legea firii, trebuie sa fie o singura logodna, asa cum este o singura nastere, si o singura moarte."

Dupa moartea logodnicului ei, Macrina intra in monahism impreuna cu mama sa, Emilia, nevoindu-se in asceza aspra.

Dupa un timp, mama sa Emilia si fratele sau, Sfantul Vasile cel Mare, au trecut la cele vesnice. La noua luni dupa moartea Sfantului Vasile, Sfanta Macrina a fost vizitata de Sfantul Grigorie de Nyssa, care a aflat-o pe patul mortii. Cei doi isi impartasesc amintiri despre Sfantul Vasile, vorbesc despre natura omeneasca, dumnezeiasca iconomie si despre viata de apoi.

Cu putin inainte de ceasul iesirii sufletului ei, Macrina s-a rugat Domnului astfel: "Stapane Atotputernice Doamne, Carele dai odihna trupurilor noastre prin somnul mortii pentru o vreme, Tu iara le vei scula pre ele la buciumul cel de apoi. Iarta-mi mie pacatele mele, Stapane Doamne lisuse Hristoase, si da-mi mie cu suflet curat sa ies inaintea Ta din acest trup stricacios, daruieste-mi mie ca sufletul meu fara de pacat sa se inalte, ca tamaia inaintea Ta." Dupa aceea s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, fata si inima, si si-a dat sufletul.

Motivul numarul 4

Vecernie la Biserica Sf. Ilie, de la ora 18.

Icoana Maicii Domnului nefăcută de mână omenească - Prodromiţa

Astazi, 12 iulie,  Biserica Ortodoxa Romana praznuieste "Cinstirea Sfintei icoane a Maicii Domnului de la Schitul romanesc Prodromu din Sfantul Munte Athos", numita si Prodromita.

În anul 1863, cuvioşii părinţi Nifon şi Nectarie, ctitorii Schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, mergând în ţară pentru trebuinţele schitului, aveau inimă dorinţa de a avea şi locaşul lor o icoana făcătoare de minuni.

Astfel, odată ajunşi la Iaşi, cercetară pentru a afla un zugrav iscusit şi cu viaţă bineplăcută lui Dumnezeu. În cele din urmă îl aflară pe zugravul bătrân Iordache Nicolau care se învoi să picteze icoana după modelul primit de la părinţi. Acesta se învoi să urmeze o rânduială mai aspră: de dimineaşa până când va flămânzi să nu ia nimic în gură, iar după-masă să nu mai picteze, ci alt lucru să facă până a doua zi.

Urmând rânduiala întocmai, la 29 mai 1863, scrise:

„Eu, Iordache Nicolau, zugrav din oraşul Iaşi, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăşi mâna mea, şi în vremea lucrului a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: După ce am terminat veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez faţa Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Hristos; iar după ce am dat gata mâna întâia şi a doua, apucându-mă de noapte ca să termin de zugrăvit, privind eu la chipuri am văzut că totul a ieşit dimpotrivă, pentru care foarte m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul. Şi aşa, făcându-se seară, m-am culcat mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, dar socotind că a doua zi sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul de lucru. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă să-mi lumineze mintea, ca să pot isprăvi Sfânta Icoană; şi când m-am dus să mă apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desăvârşit, precum se vede. Eu văzând această minune, n-am mai îndrăznit a-mi pune condeiul pe ea, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi greşeala am facut aceasta, ca să mai dau lustru la o asemenea icoană. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.”

Cercetată de aproape (la microscop) s-a putut vedea că icoana nu prezintă urme de pensulă, întărindu-se astfel credinţa că icoana nu a fost zugrăvită de mână omenească, ci în chip minunat.

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa a făcut mulţime de minuni de-a lungul vremii. Maica Domnului a vindecat in chip minunat bolnavi de friguri, oameni surzi, pe cei care aveau dureri de cap şi măsele, bolnavi de ochi şi alte feluri de suferinţe.

O reproducere a acesti icoane se află la paraclisul de pe şantierul Catedralei Mântuirii Neamului, lăcaş de cult ce îşi sărbătoreşte astăzi unul dintre hramuri.