Cutremurator cuvant al Sfantului Isaac Sirul

"Nu-i purta ura pacatosului, fiindca noi toti suntem pacatosi.
Daca, in numele Domnului, faptuiesti nevointe duhovnicesti, impotriva aproapelui pacatos, varsa lacrimi pentru el.
De ce oare sa-l urasti?
Uraste-i pacatele, iar pentru el roaga-te si prin aceasta vei face intocmai ca Hristos, asemanandu-te Lui, Carele nu-i ura pe pacatosi, ci se ruga pentru ei.
Oare n-ai vazut cum plange El pentru Ierusalim?
De multe ori ajungem de rasul diavolului.
Oare de ce sa-i uram tocmai pe aceeia de care isi bate joc si diavolul, batandu-si joc si de noi?
Oare de ce omule il urasti pe pacatos?
Fiindca nu este tot asa de drept ca si tine?
Dar cat de drept esti tu, daca iti lipseste dragostea?
De ce oare n-ai varsat lacrimi pentru el, in loc sa-l prigonesti?
Cei ce ai convingerea ca judeca sanatos faptele pacatosilor si din aceasta pricina se ridica impotriva lor cu manie, o fac din prostie.
Mare napasta este ingamfarea de sine adica parerea de sine. Mare napasta este nesocotirea smereniei! Nu este nenorocire mai mare ca acea pornire si stare a sufletului in care calugarul ( mireanul) , fara a fi chemat sau intrebat ci numai lasandu-se amagit de constiinta propriei sale vrednicii incepe sa dea lectii; sa acuze si sa dojeneasca semenii!
De vei fi intrebat nu te grabi sa dai sfaturi si sa-ti spui parerea;ca unul ce te afli in nestiinta, numai la mare nevoie, vorbeste cu maxima prudenta si modestie, pentru a nu cadea in pacatul slavei desarte si al trufiei, lovindu-l pe aproapele cu un cuvant aspru si nechibzuit."



Text extras din cartea" Ofranda monahilor contemporani" scrisa de Sfantul Ignatie Briancianinov

Cuvinte de invatatura de la IPS Teofan

Despre taina Sf. Maslu:

„Taina Sfântului Maslu a fost gândită de Dumnezeu şi lăsată ca dar Bisericii pentru alinarea credincioşilor care în sufletul şi în trupul lor sunt atinşi de suferinţă şi durere. Este multă suferinţă în lume, pe de o parte, din cauza prea multelor păcate săvârşite de noi şi de strămoşii noştri, iar pe de altă parte, din îngăduinţa lui Dumnezeu, care doreşte ca omul să se întoarcă mai grabnic, mai sincer şi mai puternic la El. De aceea, trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască răbdare în suferinţă şi în încercare, iar mai apoi tămăduire, dacă aceasta e voia Lui, fiindcă boala şi suferinţa sunt o cruce pe care trebuie să o purtăm pe umerii sufletelor noastre. Pe de altă parte însă, dacă sunteţi sănătoşi, să aveţi grijă cu ce vă hrăniţi şi să nu puneţi prea mult la inimă suferinţele şi încercările prin care treceţi. Aveţi grijă de sănătatea voastră şi, mai presus de toate, să vă încredinţaţi nădejdea în Dumnezeu, care ştie ce e bine şi de folos pentru fiecare, şi să fiţi aproape de Cel care v-a creat, prin faptele cele bune, prin rugăciune, prin prezenţa la Dumnezeiasca Liturghie, prin păstrarea zilelor de post, prin naştere de copii. În acelaşi timp, se cuvine ca inimile voastre să fie sus la Domnul, pentru a se desprinde de pământul păcatelor, de noroiul patimilor şi de ambiţiile de tot felul“.

Din predica de sambata 22 septembrie 2012  - satul Mesteacan, comuna Corni

"Mântuitorul Hristos, în Evanghelia ce s-a citit, arată adevărul că atât sfârşitul lumii, cât şi sfârşitul omului sunt lucruri necunoscute de oameni, ci doar de Dumnezeu. Pentru ca omul să privegheze şi să fie gata în orice clipă pentru sfârşitul său, după cum ne spune Mântuitorul, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să avem puterea să alegem binele în locul răului. La fel, referitor la priveghere şi pregătire, în Apostolul de astăzi, Sfântul Apostol Pavel ne arată că în viaţa omului multe sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos şi zidesc. Averea în viaţa omului este îngăduită şi zideşte doar dacă este câştigată cinstit, puterea este folositoare dacă este exercitată cu respect faţă de cei mai mici, somnul este folositor dacă nu devine lenevie, iar mâncarea şi băutura sunt îngăduite dacă nu devin lăcomie şi beţie. De aceea, vă îndem ca tot timpul să privegheaţi, să vă rugaţi şi să vă pregătiţi pentru trecerea la Domnul, căci, în fiecare secundă, de-a lungul şi de-a latul acestei lumi, mor sute, chiar mii de oameni. Nu poţi şti sfârşitul. De aceea trebuie să fim tot timpul pregătiţi".

Din predica din Duminica a XVIII-a după Rusalii:
„Când Mântuitorul Hristos i-a spus lui Petru să îndepărteze corabia în larg pentru a prinde peşte, acesta i-a răspuns că toată noaptea s-a străduit şi nimic nu a prins. Înţelegem din acest episod că omul care nu-L are pe Hristos lângă dânsul şi care nu are ocrotirea lui Dumnezeu, oricât de mari ar fi succesele pe care crede că le-a dobândit şi oricât de mare ar fi zbaterea lui, nimic nu dobândeşte. Realizările pe care un astfel de om crede că le are se vor transforma la un moment dat în vânt şi în cenuşă şi toate vor trece precum valul. Lucrurile care rămân cu adevărat sunt dragostea faţă de Dumnezeu, dragostea de aproapele, familia binecuvântată şi toate cele dobândite în mod cinstit, pentru că alături de toate acestea stă Hristos Domnul. Tot din acest episod relatat în Evanghelia citită astăzi, prin cuvintele Mântuitorului «depărteaz-o la adânc», trebuie să înţelegem că omul în viaţa sa se cuvine adesea să se retragă din iarmarocul şi suprafaţa existenţei şi să caute profunzimea, liniştea şi tihna lucrurilor duhovniceşti. Din pericopa evanghelică citită, aş vrea să mai pun la sufletul vostru şi comportarea Sfântului Apostol Petru, care, dându-şi seama după pescuirea minunată că Cel de lângă el e Cineva deosebit, cu putere multă, îi spune «du-Te de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos». De aici ne dăm seama că omul trebuie să-şi recunoască cu sinceritate propriile sale păcate şi patimi, după cum ne îndeamnă Evanghelia şi conştiinţa Bisericii, această recunoaştere fiind începutul tămăduirii“,
 „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, adică îmbogăţiţi-vă în Dumnezeu şi toate vi se vor adăuga vouă. Se adaugă şi sănătate şi loc de muncă şi succes în viaţă, pentru că Dumnezeu nu rămâne dator, iubiţi credincioşi. Cel care îşi cinsteşte părinţii, cel care este credincios soţiei sale, cel care respectă zilele de miercuri şi vineri ca zile de post, cel care din puţinul său oferă şi celui sărman îl are pe Dumnezeu în viaţa lui şi depăşeşte orice obstacol“.

Sfantul Siluan Athonitul

Azi il praznuim pe Sfantul Siluan Athonitul, un sfant care a vietuit la Muntele Athos in secolul trecut si care ne-a lasat multe "cuvinte alese" de folos duhovnicesc.

Doamne, Tu vezi cât de neputincios e sufletul meu fără harul Tău, şi că nu are nicăieri odihnă. Tu, dulceaţa noas­tră, Tatăl nostru Cel Ceresc, dă-ne puterea de a Te iubi, dă-ne frica Ta sfântă, aşa cum tremură şi Te iubesc heru­vimii.

Tu, Lumina noastră, luminează sufletul ca el să Te iu­bească nesăturat. Tu retragi harul Tău de la mine, pentru că sufletul meu nu rămâne totdeauna în smerenie, dar Tu vezi cât sunt de trist şi cum Te rog: „Dă-mi mie smeritul Duh Sfânt“.

Pe site-ul http://www.razbointrucuvant.ro/2012/09/24/sfantul-siluan-intre-iadul-deznadejdii-iadul-smereniei-rugaciune-cantari-paraclis-acatist-tropare-slujba/ gasiti foarte multe texte frumoase despre Sfantul Siluan.

Vacanta altora de anul acesta

Insula greceasca Lefkada:

Vacanta mea de anul asta

Am regasit manastirea Humor neschimbata (fata de anul trecut), cu foarte multi trandafiri infloriti si tot atit de multi vizitatori. 

Trandafirii din curtea manastirii:

O gaina curajoasa cu puiul ei.

Pensiunea "Maria" plina de flori:

Pentru suflet

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta

www.stiri.botosani.ro

 

Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: "Uitaţi-vă la mine!".

"Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună - să fii bună pentru ca să poţi fi fericită.Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi, cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea... al doilea... de! norocul şi celelalte "pere mălăieţe" care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă - când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi... Atâţi câţi merită...

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi daca ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta.

Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: "Uitaţi-vă la mine!". Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag, Al. Vlahuţă"

(Scrisoare scrisă de Alexandru Vlahuţă fiicei sale, Margareta, atunci când ea a împlinit 17 ani)
 

… ascultati suierul brazilor, freamatul paltinilor, mirositi floarea de salcam, fiti atenti cand vuieste Dunarea, cand bate vantul, cand tuna si mai ales cand inima oamenilor plange, sa nu va fie rusine de oamenii care plang, pentru ca inima vorbeste mai mult decat gandul …" - Fanus Neagu

Sfintirea bisericii Sf. Spiridon Botosani

Duminica, 2 septembrie 2012, a avut loc slujba de resfintire a bisericii Sf. Spiridon dupa ample lucrari de refacere, modernizare si pictare a interiorului bisericii.
Slujba de resfiintire si Sfanta Liturghie au fost oficiate de IPS Teofan alaturi de un sobor de preoti.

Mai multe aici