Din cuvantul de invatatura rostit dupa citirea pericopei evanghelice:
“Domnul nostru Iisus Hristos in Evanghelia care tocmai a fost rostita, la sfarsitul acestui text, spune: <Unde este comoara voastra, acolo va este si inima voastra>. Sub semnul acestui cuvant, adanc, cuprinzator si inaltator, este asezata de Sfanta Biserica aceasta Sfanta Duminica, numita <Duminica Lasatului sec de branza> si mai ales <Duminica Izgonirii lui Adam din Rai>. Este ziua in care constiinta crestinului este chemata sa inteleaga duhovniceste, in mod real, pe dinauntru, ceea ce s-a petrecut in zorii istoriei umane, cel mai trist moment din curgerea acesteia, momentul cu cel mai adanci, continuie si fara de tagada consecinte asupra vietuirii omului pe pamant, asupta existentei fiecarei fiinte umane. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai este duminica in care suntem sensibilizati sa ne asezam, cu adancimea sufletului nostru, in acea zi, in acea clipa, in care datorita pacatului stramosilor nostri, Adam si Eva, portile Raiului, in care Dumnzeu a hotarat ca ei si urmasii lor sa vietuiasca, s-au inchis. Aceasta inchidere a portilor Raiului este adusa in fata constiintei noastre astazi pentru ca de-a lungul celor sapte saptamani de post, omul este chemat, prin diferite forme gandite de Biserica, sa gandeasca, sa mediteze, la acele clipe, sa masoare, sa cunoasca, sa inteleaga, sa descopere, sa afle, care sunt consecintele pentru viata lui a clipei in care Adam si Eva, stramosii nostri, au fost izgoniti din Rai. Din acea clipa si pana astazi si pana cand Dumnezeu va tine lumea in fiinta, nu a existat, nu este si va fi un dor mai adanc, o doleanta mai aprinsa, traite in mod constient de unii, implicit de altii, si anume dorul omului dupa Raiul pierdut. Putem spune ca intreaga istorie a umanitatii nu este altceva decat o manifestare in diferite forme a acestui dor pe care l-au trait cu intesitate Adam si Eva dupa ce au fost izgoniti din Rai, dor mostenit, asezat ca o zestre sufleteasca, adanca, in fiinta fiecarui om traitor in aceasta lume”.
“Oameni de altadata si de astazi, care cauta Raiul cel pierdut, fara de Dumnezeu, si oameni care cauta acest Rai, cu Dumnezeu. Aceasta este marea distinctie intre diferite categorii de oameni care cauta Raiul, fara de Dumnezeu, si Raiul cu Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel, in Epistola sa catre Romani, citita astazi la dumnezeiasca Liturghie, vorbeste despre aceasta cautare a omului sa satisfaca un dor launtric, o cautare a omului fara de Dumnezeu, in ospete si in betii, in desfranari si in fapte de rusine, in cearta si in pizma. Iata realitatea descrisa de dumnezeiescul Apostol Pavel in care oamenii, o parte din ei, incearca sa implineasca nazuintele cele launtrice, dorul lor este dupa Raiul pierdut, dupa fericire si veselie, insa cautarea lor este fara de Dumnezeu, incercand sa gaseasca implinirea nazuintelor lor launtrice in fapte de rusine. Si exista calea de a cauta Raiul cel pierdut impreuna cu Dumnezeu. Si acelasi dumnezeiesc Apostol Pavel, in aceeasi Epistola catre romani, in acelasi text citit astazi inainte de Evanghelie, vorbeste despre calea pe care o parcurge omul, in cautarea de Dumnezeu, in cautarea de Imparatia Lui, si aceasta cale este aratata de Sfantul Apostol Pavel ca fiind armele firii, imbracarea omului cu Dumnezeu, dorinta lui de a nu judeca pe altii. Iar Mantuitorul Hristos, in Evanghelie de astazi, vorbeste despre taina iertarii si taina postului celui nefatarnic, prin care omul cauta sa se apropie de Imparatia lui Dumnezeu, de Raiul din care stramosii lui au fost izgoniti in zorii istoriei neamului omenesc”.
Sursa: www.ebotosani.net
