„Doamne, scapă-mă!”.

"Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu” (Iacov I, 6 - 7); numai credinţa îi dă atât cât vrea. „Numai credinţă să ai, spune Sfântul Ambrozie, numai să crezi!”. Cine crede puţin, puțin primeşte; cine crede mult, mult primeşte.

Dacă cineva crede că înaintea lui este voia lui Dumnezeu, va fi; dacă nu crede, nu va fi. Dacă cineva, în rugăciunea sa fierbinte, crede că Dumnezeu îi ascultă rugăciunile, Dumnezeu i le va asculta; dacă nu crede, nu i le va asculta. Dacă cineva crede că ceea ce cere primeşte, va primi; dacă nu crede, nu va primi. Numai credinţă să aibă, numai să creadă.

Aşadar, să aleagă fiecare şi să ia de la Domnul ceea ce vrea. Vrei viaţă lungă? Lungimea zilelor este în mâna dreaptă a Domnului. Vrei să fii slăvit, bogat? Slava şi bogăţia sunt în mâna stângă a Domnului. Vrei să ai putere şi stăpânire? Dreapta Lui face puterea, dreapta Domnului te va înălţa.

Însă toate acestea sunt trecătoare şi ar fi mai bine să le cauţi pe cele veşnice. Ce anume? Mântuirea. Trăieşti în lume ca o corabie pe mare şi te scufunzi ca Petru; de aceea, strigă împreună cu el: „Doamne, scapă-mă!”. Şi Domnul îţi va da mâna Sa, aşa cum i-a dat-o lui Petru."

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viața și omiliile, Editura Bunavestire, )

Trei cuvinte care alunga raul

"În vremea încercărilor şi a necazurilor, atunci când inima este înconjurată, împresurată de gândurile îndoielii, puţinătăţii de suflet, nemulţumirii, cârtirii, trebuie să ne silim a repeta adesea, fără grabă, cu luare aminte, cuvintele „Slavă lui Dumnezeu!”.
Cel ce va crede întru simplitatea inimii sfatul înfăţişat aici, şi îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata putere a slavoslovirii lui Dumnezeu, acela se va bucura de aflarea unei noi cunoştinţe atât de folositoare, se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice şi lesnicioase împotriva vrăjmaşilor gândiţi.
Singur răsunetul acestor cuvinte rostite atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, singur răsunetul acestor cuvinte rostite cu silire de sine, parcă numai cu gura şi parcă în văzduh, este de-ajuns ca toate căpeteniile văzduhului să se cutremure şi să se întoarcă, fugind."
(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 52)

Sursa: www.doxologia.ro

De la Parintele Teofil

Biserica "Sf. Nectarie" Iasi

Manastirea Humorului

Biserica "Sf. Sava cel Sfintit" Iasi

"Şi anume, ce înseamnă să mergi la biserică?

Înseamnă să mergi în Cerul cel de pe pământ, înseamnă să-i închipuieşti pe Heruvimi, să aduci întreit sfântă cântare lui Dumnezeu, să cânţi împreună cu îngerii „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot”, să aduci laudă lui Dumnezeu, să cinsteşti pe Maica Domnului, să cinsteşti pe sfinţi, înseamnă să asculţi cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos care e mai veşnic decât cerul şi pământul, înseamnă să primeşti binecuvântări de la sfintele slujbe prin mijlocire preoţească de la Însuşi Domnul Hristos."

parintele Teofil Părăian -"Veniţi de luaţi bucurie"

Cuvinte de folos de la Parintele Serghie Sevici

• ·      De cremene să stai în Adevăr, dar cu blândeţe să-l primeşti pe păcătosul înşelat de diavol. Nu judeca, ci arată tuturor iubire. Şi să nu zici în sinea ta: Acesta-i păcătos, iar eu sunt drept, că vei avea de indurat ispită.
• ·         Nu cu cuvinte aduci pe altul la credinţă. Oricât de lungi şi frumoase cuvântări ai rosti, rămân tot vorbe goale de nu e adevăr în viaţa ta. Se spune că venind în Alexandria Sfântul Antonie, înfăţişarea şi purtarea sa au fost mai grăitoare decât toate ritorisirile teologice.
• ·         Dracii nu se scot din om cu vorbe, fie ele vorbe sfinte. Ci cu puterea Duhului alungă draci cel care are duh puternic, că-i grea lucrarea şi sleieşte de puteri. Şi izbuteşte având milă şi dragoste de frate şi voind să-l vadă izbăvit de rele. Aşa, uitând de sine, lasă să lucreze marea putere a lui Dumnezeu.
• ·         Mai înainte însă de-a-i încreştina pe alţii, fii tu creştin adevărat, ca nu cumva să ţi se spună: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”. Nu poate pătimaşul să se facă apostol şi să rămână nerănit de draci. Fii apostol cu fapta, nu cu vorba, ca să nu te întrebe duhul rău: „Îl ştiu pe Pavel, dar tu cine eşti”?
• ·     Nu-i om pe lume să n-aibă nevoie de ajutorul tău. Ia seama mai întâi la suferinţa sufletelor. Cum să-l ajuţi, nu-i carte să te înveţe. Fă-o cu gingăşie. Şi cu mare umilinţă. Mândria otrăveşte roadele iubirii. Şi uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aştepte până ce inima-i vesteşte. Că iubirea pururi cată la celălalt, gata în orice clipă să-i sară în ajutor. Şi rugăciunea o luminează cînd şi cum să ajute. Şi tot ea ne face în chip minunat văzători ai tainei celui de lângă noi... Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune…
• ·         Nu-i om să n-aibă nevoie de bunătatea noastră. Pe nimeni să nu judecăm şi pentru toţi să ne rugăm, că-s cu toţii aşa năpăstuiţi. Şi toţi bolnavi. Nu-i unul teafăr cu sufletul. Că tot păcatul e boală. Şi chiar de par voioşi şi zdraveni, în faţa veşniciei sunt nişte betegi, că nu ştiu de Dumnezeu. Şi mulţi din cei ce nu ştiu de Dumnezeu par împodobiţi cu multe şi înalte virtuţi, iar creştinii câteodată se văd mai răi ca ei. Numai că aceia nu-L cunosc pe Dumnezeu, şi acest păcat al lor e mai mare şi mai rău decât toate.
• ·       De ştii că fratele tău are necazuri, roagă-te pentru el, că-i datorie creştinească, şi-ai să dai seama de n-o săvârşeşti.
• ·     La inima omului se-ajunge prin rugăciune. Şi ce să-i spunem şi cum să-i vorbim tot rugăciunea ne învaţă.
• ·         Păcatul pentru care-l osândeşti pe celălalt se face păcat al tău. Şi întotdeauna, osândind şi clevetind, pe tine singur ai să te răneşti.
• ·         De vezi la ceilalţi păcat şi suferinţă, spune-ţi: “Eu sunt vinovat!”

(Jean-Claude Larchet, Tine candela inimii aprinsa. Învăţătura parintelui Serghie, Editura Sophia, Bucuresti, 2007)

Zvon de primavara

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,

Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!...

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;

Am cruţat-o...şi mi-a rămas nepricepută, goală.

Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:

Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.

Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:

Inimă fără de rost, inimă răsfăţată.

Credeam că aşa trebuie: poeţii

Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!

Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,

Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apucă atacuri

Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!

...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi...Te aştept.

Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.

Vasile Voiculescu - Te astept: intra

De la parintele Sofian

“Sora M.,

Dé, M., dé! Nu cred ca te va ajuta Conservatorul sa-ti imbogatesti in vreun fel viata pe care ti-ai ales-o. Incet-incet te vei laiciza, nu mai ai timp de rugaciune si, cine stie, poate vei renunta cu totul la viata asta! Vei ajunge sa-i urasti si sa-i dispretuiesti pe cei care poarta aceeasi haina cu tine! Eu ma rog Maicii Domnului sa te tina asa cum esti acum, in acest moment. Ca ai venit din ravna la manastire si ai niste calitati, si poti sa le pierzi acum…!

Eu asa zic; sa renunti la toate planurile cele lumesti si sa lupti sa te apropii cu toata fiinta ta de Dumnezeu, ca pentru El ai venit la manastire, M. Asa te rog eu, din toata inima mea.

Daca vrei muzica, incearca sa descifrezi singura niste axioane, niste Heruvice; ai sa vezi ca mai mare bucurie ai cand le poti descifra singura!

Dar cu judecata cum stai? Ai reusit sa te invingi pe tine? Imi spui ca limba se porneste singura! Da, M, cred! Asta e boala femeiasca, mai ales…! Dar eu iti spun inca odata: fratia ta ai venit din ravna la manastire, nu intamplator! Iar acuma, incet-incet, parca vrei sa revii la ceea ce erai in lume: judecata, mandrie, pofte spurcate… Nu asa, M. Nu judeca, nu judeca pe nimeni, niciodata, nu judeca! Nu-ti dai tu seama cat de grava este calcarea acestei porunci inaintea lui Dumnezeu, nu-ti poti da seama! Trezeste-te imediat ce-ti vine in gand sa judeci pe cineva, opreste-te, stai putin si asaza-te la rugaciune.

Eu nu cred ca fratia ta ai vrea sa stai undeva in rai si surorile tale in iad! Nu cred ca te-ai bucura sa-l vezi in iad pe parintele sau pe maica…! Nu cred…! Roaga-te pentru cel care-ti tulbura sufletul si ai sa vezi, vei gasi pacea! Mantuitorul este in noi, inlauntrul nostru; aici se intampla totul, in inima…!

Rugaciunea lui Iisus cere rabdare multa, renuntare si, mai ales, suferinta iubirii!

Intelepciunea omeneasca rezuma totul la asta: sa vezi gunoiul din ochiul aproapelui. Iar intelepciunea cea dumnezeiasca este sa vezi barna din ochiul tau, si de aproapele tau sa ai mila. Sa-l tamaduiesti, cat poti, cu dragostea ta, ca daca starui cu putina dragoste si nu-l judeci, ii scapi sufletul de la iad.

Sa fii ca o lumina, sa ma bucur si eu, M.!”

Parintele Sofian.