joi, 31 mai 2012

Biserica Sfanta Ecaterina


Duminica, 27 mai 2012, a avut loc slujba de sfintire a temeliei Bisericii "Sfanta Ecaterina" din cartierul ANL Bucovina.Slujba a fost oficiata de IPS Teofan, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu un sobor de preoti.
Am facut cateva poze dar nu prea reusite. Am ales doar una:


De pe net:


luni, 28 mai 2012

Sfintirea Bisericii "Sfantul Mare Mucenic Dimitrie" Botosani

Duminica 27 mai 2012 a avut loc slujba de resfintire a bisercii cu hramurile “Sfantul Mare Mucenic Dimitrie” si “Sfintii Apostoli Petru si Pavel” . Slujba a fost oficiata de Inaltpreasfintitul Parinte Teofan, Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, impreuna cu un sobor de preoti.







In cuvintul de invatatura rostit cu acest prilej, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a spus: “Duminica de astazi este o zi extrem de bogata in semnificatii duhovnicesti, pentru ca astazi este Duminica de dupa Inaltarea Domnului Hristos, astazi este Duminica inaintea Pogorarii Duhului Sfant, astazi este Duminica Sfintilor Parinti, 318 la numar, (…) astazi este si pomenirea unui mare sfant al Bisericii, Sfantul Ioan Rusul, iar astazi, pentru Biserica “Sfantul Dimitrie” este si praznic deosebit, datorita faptului ca a sosit momentul de binecuvantare pentru toata stradania depusa, pentru ca aceasta preafumoasa biserica sa primeasca podoaba cea dintai, sa fie, cel putin, tot atat de frumos impodobita, cum a fost acum aproape 200 de ani, in momentul in care a fost construita si zidita. De aceea, datorita acestor bogatii de sensuri, de lumini, de adancimi, relevate in aceasta zi, nu stim ce sa cuprinda in cele din urma cuvantul (..) Ne intrebam, poate, ca asta este intrebarea fundamentala si raspunsul, mai ales, <De ce venim la Sfanta Biserica?>(…) Toate raspunsurile adevarate, inspirate de Duhul Sfant in inima noastra, pot fi cuprinse, pot fi rezumate, pot fi sintetizate, in cuvantul ca, suntem aici, ca aceasta biserica a fost inaltata si acum refacuta, pentru ca noi dorim viata vesnica. De aceea suntem aici, de aceea se zidesc biserici, pentru ca suntem insetati si infometati dupa viata cea vesnica. Ce este viata cea vesnica? Cuvantul Domnului Hristos. “Aceasta este viata vesnica, sa te cunoasca pe tine singurul Dumnezeu”. Viata cea vesnica nu inseamna doar viata de dupa moartea noastra, viata de dupa mormant. Viata vesnica este bogatia de har si binecuvantare, care este oferita de Dumnezeu, chiar in aceasta lume, chiar acum si aici, pentru aceasta viata vesnica este, dupa cuvantul Domnului Hristos, cunosterea lui Dumnezeu. Iar cunoasterea lui Dumnezeu este bine sa fie realizata, nu doar dincolo de mormant. Acolo vine plinatatea acestei cunoasteri. Cunoasterea incepe, aici, pe pamant. De aceea cred, de aceea nadajduiesc, de aceea suntem aici, ca sa-l cunoastem pe Dumnezeu. A-L cunoaste pe Tatal, a-L cunoaste pe Fiul, a cunoaste pe Duhul Sfant, a cunoaste Sfanta si Dumnezeiasca Treime, inseamna a cunoaste invatatura de credinta.”(http://www.caietul.info/)
Doua poze luate de pe net:


Vecernie la Biserica "Inaltarea Domnului"

Miercuri seara, pe o vreme calduroasa si uneori ploioasa, a fost vecernie la Biserica "Inaltarea Domnului.".Fotografiile apartin d-lui Radu Cajvaneanu.




vineri, 18 mai 2012

Rugaciune pentru duhovnic

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care pe desfranata si pe talharul ai primit, primeste si rugaciunea mea pentru robul Tau, duhovnicul meu, parintele (numele) ales de Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa cum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc.

Iarta toate greselile lui pentru dragostea-i si jertfa staruitoare ca sa pun inceput bun de pocainta eu, oaia cea ratacita. Cerceteaza-l degraba si vezi nevoile lui, vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si sufleteasca si de slabiciunea firii celei cazute. Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele care i-au venit pentru pacatele mele. Sporeste-i intelepciunea, indelunga rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca. Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui. Da-i minte luminata si pricepere sfanta care se pogoara de la Tine, Imparatul Luminii. Bine sporeste in el, Doamne si daruieste-ni- l sanatos, indelungat in zile drept invatand cuvantul Adevarului Tau. Amin. (Metanie).

Imparate Ceresc, Mangaietorule, deschide stavila cerului si revarsa peste duhovnicul meu, parintele (numele) belsug de har si bogata mila. Pogoara-te asupra lui, odihneste pururi intr-nsul si revarsa peste el multimea indurarilor Tale. Amin.(Metanie)

Maica Domnului, acopera cu Atotputernicul tau Acoperamant pe robul tau, duhovnicul meu, parintele (numele) si roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l miluiasca si sa-l mantuiasca pentru rugaciunile tale. Izbaveste-l de toata ispita trupeasca si sufleteasca, curata-l, tamaduieste-l, intareste-l si sanatate deplina daruieste-i. Amin. (Metanie)

Cele noua Puteri Ceresti, Sfintilor Romani, Mucenici si Mucenite, cuviosi si cuvioase, Preacuviosilor Parintilor nostri si Sfinti a caror pomenire se savarseste astazi, impreuna cu Toti Sfintii, rugati-va Bunului Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu, parintele (numele) pentru rugaciunile voastre. Amin.Amin. Amin. (Metanii)

Cuvinte de folos

"Casă Ţie să mă fac doresc nespus, Iisuse al meu. De aceea Te rog fierbinte, dă-mi după dorul meu, Mântuitorule, în inima mea vino să locuieşti şi din aceasta, toată răutatea să stergi. Dumnezeiasca Ta iubire să sădeşti în ea şi Harul Tau cel sfânt peste ea să-l reversi.
Vederea minţii mele, Hristoase, să-o luminezi si ochii cugetului meu, Mantuitorule sa curăţesti Ca să mă văd biserica Duhului Sfant şi, după moarte, împreună locuitor cu cetele cereşti. Amin.”
Monahul Theoklitos Dionysiatis
Sfantul Munte, Sfintii Arhangheli, 1978.

"Iubesc sa ma rog in Biserica, mai ales in Sfantul Altar, la jertfelnicul lui Dumnezeu, fiindca in Biserica ma schimb in chip minunat prin harul lui Dumnezeu; in rugaciunea de pocainta si umilinta cad de pe sufletul meu spinii si lanturile patimilor si ma usurez atat de mult; toata vraja, tot farmecul patimilor piere si sunt ca mort pentru lume, iar lumea cu toate bunatatile ei este ca moarta pentru mine; eu prind viata in Dumnezeu si pentru Dumnezeu, doar pentru Dumnezeu, si ma patrund de El cu totul si sunt un duh cu El; ma fac ca un copil mangaiat pe genunchii mamei, inima mea este atunci plina de pace preacereasca, dulce; sufletul se lumineaza cu lumina cereasca;atunci vezi totul limpede, vezi totul dupa adevar, simti prietenie si dragoste catre toti, chiar si catre vrajmasi, carora lesne le gasesti dezvinovatire si pe care ii ierti cu drag. O, ce fericit este sufletul cu Dumnezeu ! Biserica este cu adevarat rai pamantesc".

"Cand stai in Biserica sa fii ca in cer cu Dumnezeu, fiindca in Biserica totul este ceresc...Aici rugaciunea de obste nu este pentru vreun lucru lumesc, ci pentru mantuirea sufletului, pentru iertarea de pacate, pentru sporirea in fapta buna si daruirea nemuririi sufletelor noastre: rugaciune pentru toti. Toata grija lumeasca trebuie lepadata cand intram in Biserica si stam in ea."

"Daca fratele tau face in timpul slujbei ceva gresit sau care arata o oarecare nepasare, nu te intarata impotriva lui nici launtric, nici la aratare, ci fa pogoramant cu marinimie fata de greselile lui, aminte aducandu-ti ca si tu faci in viata multe, multe gresale, ca si tu esti om cu toate neputintele omenesti, ca Dumnezeu este indelung-Rabdator si Multmilostiv si nenumarat de mult iarta tie si noua tuturor nedreptatile noastre. Adu-ti aminte de cuvintele din rugaciunea Domneasca: si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri. Cuvintele acestea trebuie sa ne aminteasca intotdeauna ca noi insine suntem in toata vremea datornici mari, mari pacatosi inaintea lui Dumnezeu, si aducandu-ne aminte de acest lucru sa ne faca sa ne smerim in adancul inimii noastre si sa nu fim foarte aspri cu gresalele fratilor neputinciosi asemenea noua, caci fratii madularele noastre sunt, ca noi insine. Omul este iute la manie din pricina necunoasterii de sine, a trufiei si a faptului ca nu ne dam seama cat se vatama prin aceasta firea noastra si ca putin l-am cunoscut pe blandul si smeritul Iisus."

Sfantul Ioan de Kronstadt - "In lumea rugaciunii"


vineri, 11 mai 2012

Meseria de slabanog


În lumea noastră există mulţi paralitici care nu îşi etalează evidenţa rănilor sau a slăbiciunilor lor. Este vorba desigur nu de paralizia trupului ci de slăbănogirea sufletului, prin patimi şi păcate săvârşite iar şi iar, până ajungem să ne complacem în propria nefiinţă. Boala lipsei de putere de mişcare devine un firesc malign al vieţii, obişnuinţa de a primi totul de-a gata, de a da vina întotdeauna pe alţii de propriile greşeli, de a acuza pe ceilalţi şi de a scuza sinele închircit în propriile limite.

Slăbănogul din Evanghelia de la Ioan era bolnav de 38 de ani. Se obişnuise cu durerea şi o accepta fără nicio problemă. Uneori viaţa de paralitic poate deveni psihic confortabilă, sursă de auto-victimizare şi de acuzare a celorlalţi. În 38 de ani, acest om devenise imun la revărsările de har ale îngerului vindecător, rămăsese singur împotriva durerii şi a morţii. Însă ceea ce este mai trist rămăsese singur înaintea lui însuşi. De aceea, Mântuitorul îl întreabă: Voieşti să te faci sănătos? Prin aceste cuvinte Dumnezeu arată povara uriaşă de neputinţă care parazitează şi paralizează viaţa noastră şi mişcarea noastră către Hristos. Sunt oameni care nu vor să se vindece, se simt bine în propriile idiosicrazii şi neputinţe, devin oameni ai limitei niciodată atinse.

Scăldătoarea de la Vitezda s-a extins dumnezeieşte în Biserică şi a devenit cristelniţă sfântă care iartă toate păcatele până la Botez şi Tron de Spovedanie care şterge toate petele de pe suflet şi curăţă sfinţitor inima. Acum nu numai un înger se pogoară peste ape, ci mii de arhangheli şi miriade de îngeri stau împrejurul Tronului ceresc, pe care Îngerul de Mare Sfat, Fiul lui Dumnezeu izvorăşte vindecare veşnică. Acum nu numai cel care intră mai întâi, ci toţi cei ce vin la apele vindecătoare ale Spovedaniei, primesc puterea unei vieţi noi şi nemuritoare. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Dacă noi ne vom aminti păcatele noastre, Dumnezeu le va uita, iar dacă noi le vom uita, Dumnezeu şi le va aminti”. Spovedania este, aşadar, judecata universală, anticipată în infinitul iubirii lui Dumnezeu, care şterge orice păcat mărturisit prin pocăinţă şi anulează pedeapsa înstrăinării omului de Dumnezeu.

De prea multe ori meseria noastră este de slăbănog. Este meseria redundantă de a da vina pe alţii, de a aştepta totul de la ceilalţi, de a te scuza la nesfârşit, de a sta imobil, paralizat în propriile neputinţe şi păcate, suferind de pareză spirituală şi privind cu invidie la cei care se mântuiesc. Această meserie trebuie abandonată imediat şi definitiv, printr-o lucrare totală, care implică deopotrivă mintea, sufletul, viaţa, trupul şi lucrarea noastră. Rugăciunea neîncetată, postul liberator, milostenia sinceră, smerenia adâncă, aşteptarea activă, deschiderea de a primi harul, bunătatea fără cusur, tăcerea plină de mulţumire, cuvântul rostit pentru zidire, toate aceste sunt în măsură să ne disponibilizeze din meseria ingrată (adică fără de har) de paralitic de serviciu şi să ne ajute să ne mişcăm liber în urcuşul nostru către Dumnezeu.

  pr. Ioan Valentin Istrati

http://www.razboiintrucuvint.ro/

joi, 10 mai 2012

Iti multumesc, Doamne

Iti multumesc azi, ca sunt, pentru ziua de maine.
Iti multumesc ca am pe masa o paine.
Iti multumesc pentru stropii de ploaie,
pentru fructe  pasari si flori,
pentru soarele care rasare in zori,
pentru cerul cu licar de stele,
pentru toate zilele vietii mele,
pentru firul de apa izvorat din fantana,
pentru harul ce-mi poarta a mea mana
pe-arcus de vioara, pe panza, pe piatra,
pentru viersul ce curge din mine spre cer.
Multumesc pentru omul blajin si sincer.
Multumesc pentru haina pe care o port,
pentru tot ce ma doare si totusi suport.
Iti multumesc pentru cantecul de pasarele
pentru toate incercarile vietii mele.
Multumesc pentru puiul de om ce se va naste.
Iti multumesc ca ai inviat in noaptea de Paste.

Am atatea lucruri pentru care sa-ti multumesc
ca nu ar fi de-ajuns o mie de ani sa traiesc.

Dorina Stoica

marți, 8 mai 2012

Sfântul Ignatie Briancianinov

[...] Mai întâi, lasându-te calauzit de Evanghelie, leapada vrajba, mânia, osândirea si toate câte lucreaza de-a dreptul împotriva iubirii. Evanghelia porunceste sa ne rugam pentru vrajmasi, sa binecuvântam pe cei care ne blesteama, sa facem bine celor ce ne urasc, sa iertam aproapelui tot ce ar face împotriva noastra. Tu, cel ce voiesti a urma lui Hristos, straduieste-te sa plinesti cu fapta aceste porunci. Nu e defel de ajuns sa citim doar, cu placere, poruncile evanghelice si sa ne minunam de înalta duhovnicie pe care acestea o cuprind în sine. Din pacate, multi se multumesc cu atât. Atunci când vei purcede la plinirea poruncilor Evangheliei, cu îndaratnicie se vor împotrivi la aceasta stapânii inimii tale. Acesti stapâni sunt starea ta trupeasca, în care te afli supus trupului si sângelui, si duhurile cazute, a caror tara supusa este starea trupeasca a omului. Cugetarea trupeasca, dreptatea ei si dreptatea duhurilor cazute îti pretind sa nu te lepezi de cinstea în care te afli si de celelalte foloase pamântesti, îti pretind sa le aperi. Tu însa poarta cu barbatie razboiul cel nevazut, calauzit de Evanghelie, calauzit de Domnul Însusi. Jertfeste tot pentru plinirea poruncilor evanghelice. Fara aceasta jertfa nu vei putea fi plinitor al lor. Domnul a zis ucenicilor Sai: Daca cineva voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine (Mt. 16, 34). Atunci când Domnul este cu tine, sa crezi în izbânda. Domnul nu poate sa nu fie biruitor. Cere biruinta de la Domnul, cere-o cu rugaciune si plâns statornic, si va veni deodata lucrarea harului în inima ta: deodata vei simti prea desfatata încântare a iubirii de vrajmasi. [...]
            Da cinstire aproapelui, fara sa iei seama la vârsta, fara sa faci nici o deosebire între barbat si femeie, fara sa te uiti la rangul lumesc si iubirea sfânta va începe, treptat, sa se faca aratata în inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt carnea si sângele, nu înrâurirea simturilor, ci Dumnezeu. Cei lipsiti de slava numelui de crestin nu sunt lipsiti de cealalta slava, pe care au primit-o atunci când au fost ziditi: ei sunt chipul lui Dumnezeu. Daca chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afara, în vapaia cea cumplita a iadului, si acolo sunt dator sa-i cinstesc. Ce treaba am eu cu vapaia, cu iadul! Chipul lui Dumnezeu a fost aruncat acolo potrivit judecatii lui Dumnezeu: treaba mea este sa pazesc cinstirea fata de chipul lui Dumnezeu, si prin aceasta sa ma pazesc pe mine însumi de iad. Da cinstire si orbului, si leprosului, si pruncului de tâta, si raufacatorului, si pagânului, cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputintele si neajunsurile lor! la seama la tine, ca sa nu sufere vreun neajuns iubirea ta. În crestin, sa dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povatuirea noastra si înca va mai spune atunci când ni se va hotarî soarta pentru vesnicie: Ceea ce ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut (Mt. 25,40). Atunci când ai de-a face cu aproapele, sa ai în minte acest cuvânt evanghelic si te vei face prieten de taina al iubirii de aproapele. Prietenul de taina al iubirii de aproapele intra prin ea în iubirea de Dumnezeu. Dar de socoti ca-L iubesti pe Dumnezeu, iar în inima ta traiesti un simtamânt de neplacere fie si fata de un singur om, sa stii ca te afli într-o vesnica amagire de sine. De zice cineva, graieste Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau îl uraste, mincinos este. Aceasta porunca avem de la El, ca cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau (1 In. 4,20-21). A arata iubire duhovniceasca fata de aproapele e semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. Noi stim ca am trecut de la moarte la viata, graieste iarasi Cuvântatorul de Dumnezeu, fiindca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramâne în moarte (1 In. 3,14). Desavârsirea crestina sta în desavârsita iubire de aproapele. Desavârsita iubire de aproapele sta în iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaste desavârsire, întru care nu e sfârsit sporirii.[...]


Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiente ascetice vol 1, Editura Sofia, Bucuresti, 2000

miercuri, 2 mai 2012

Iasii in luna mai

Am fost doua zile la Iasi, in locuri frumoase, pline de folos duhovnicesc.

In primul rand, CATEDRALA MITROPOLITANA




Biserica Sf. Nectarie din cartierul Alexandru cel Bun, am ajuns chiar la slujba de Sf. Maslu.


Manastirea Golia, tocmai se terminase Sfanta Liturghie.



O biserica foarte frumoasa din Tg. Cucu, la doi pasi de Manastirea Golia, Biserica Barboi. Pozele cu biserica nu mi-au iesit, doar cele din curte cu o pisica prea prietenoasa.


Am mai fost la Biserica Sf. Spiridon, de linga spital, si la o bisericuta mica tot din zona "Biserica Mitocul maicilor".

Si alte locuri frumoase

Gradina Botanica Iasi

 Parcul Primariei, foarte multe lalele in tot orasul.


Piata Unirii, plina de porumbei si ciini somnorosi (dupa chef)