Cuvinte de folos

"Casă Ţie să mă fac doresc nespus, Iisuse al meu. De aceea Te rog fierbinte, dă-mi după dorul meu, Mântuitorule, în inima mea vino să locuieşti şi din aceasta, toată răutatea să stergi. Dumnezeiasca Ta iubire să sădeşti în ea şi Harul Tau cel sfânt peste ea să-l reversi.
Vederea minţii mele, Hristoase, să-o luminezi si ochii cugetului meu, Mantuitorule sa curăţesti Ca să mă văd biserica Duhului Sfant şi, după moarte, împreună locuitor cu cetele cereşti. Amin.”

Monahul Theoklitos Dionysiatis
Sfantul Munte, Sfintii Arhangheli, 1978.

"Iubesc sa ma rog in Biserica, mai ales in Sfantul Altar, la jertfelnicul lui Dumnezeu, fiindca in Biserica ma schimb in chip minunat prin harul lui Dumnezeu; in rugaciunea de pocainta si umilinta cad de pe sufletul meu spinii si lanturile patimilor si ma usurez atat de mult; toata vraja, tot farmecul patimilor piere si sunt ca mort pentru lume, iar lumea cu toate bunatatile ei este ca moarta pentru mine; eu prind viata in Dumnezeu si pentru Dumnezeu, doar pentru Dumnezeu, si ma patrund de El cu totul si sunt un duh cu El; ma fac ca un copil mangaiat pe genunchii mamei, inima mea este atunci plina de pace preacereasca, dulce; sufletul se lumineaza cu lumina cereasca;atunci vezi totul limpede, vezi totul dupa adevar, simti prietenie si dragoste catre toti, chiar si catre vrajmasi, carora lesne le gasesti dezvinovatire si pe care ii ierti cu drag. O, ce fericit este sufletul cu Dumnezeu ! Biserica este cu adevarat rai pamantesc".

"Cand stai in Biserica sa fii ca in cer cu Dumnezeu, fiindca in Biserica totul este ceresc...Aici rugaciunea de obste nu este pentru vreun lucru lumesc, ci pentru mantuirea sufletului, pentru iertarea de pacate, pentru sporirea in fapta buna si daruirea nemuririi sufletelor noastre: rugaciune pentru toti. Toata grija lumeasca trebuie lepadata cand intram in Biserica si stam in ea."

"Daca fratele tau face in timpul slujbei ceva gresit sau care arata o oarecare nepasare, nu te intarata impotriva lui nici launtric, nici la aratare, ci fa pogoramant cu marinimie fata de greselile lui, aminte aducandu-ti ca si tu faci in viata multe, multe gresale, ca si tu esti om cu toate neputintele omenesti, ca Dumnezeu este indelung-Rabdator si Multmilostiv si nenumarat de mult iarta tie si noua tuturor nedreptatile noastre. Adu-ti aminte de cuvintele din rugaciunea Domneasca: si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri. Cuvintele acestea trebuie sa ne aminteasca intotdeauna ca noi insine suntem in toata vremea datornici mari, mari pacatosi inaintea lui Dumnezeu, si aducandu-ne aminte de acest lucru sa ne faca sa ne smerim in adancul inimii noastre si sa nu fim foarte aspri cu gresalele fratilor neputinciosi asemenea noua, caci fratii madularele noastre sunt, ca noi insine. Omul este iute la manie din pricina necunoasterii de sine, a trufiei si a faptului ca nu ne dam seama cat se vatama prin aceasta firea noastra si ca putin l-am cunoscut pe blandul si smeritul Iisus."

Sfantul Ioan de Kronstadt - "In lumea rugaciunii"