La slujba Sfintei Liturghii de ieri s-a citit Evanghelia de la Sf. Aposol Luca referitoare la vindecarea celor 10 leprosi.
Un prilej potrivit sa ne gandim ce loc ocupa sentimentul de recunostinta in viata noastra.Evident, multi dintre oameni nu simt nevoia sa fim recunoscatori. Considera poate ca nu au cui sau ca nu e cazul. Gresit, in ambele cazuri.
In ziua de azi, recunostinta e cu adevarat o floare rara. Am scos-o din viata noastra cel mai adesea din egoism sau nepasare. Uitam sa-i multumim lui Dumnezeu in fiecare clipa pentru viata noastra, apropiatilor pentru sprijin, dascalilor care ne-au ajutat sa devenim oameni, necunoscutilor pentru o mana intinsa la nevoie.Intorcem spatele cu nepasare si consideram ca totul ni se cuvine.
"În fiecare duminică şi sărbătoare când aducem rugăciune de recunoştinţă lui Dumnezeu, noi ne îmbogăţim sufleteşte. Noi ne ridicăm spiritual, nu Dumnezeu. El este plinătate desăvârşită, nu Îi lipseşte nimic. Noi avem nevoie să creştem prin rugăciunea de recunoştinţă, de laudă, preamărirea lui Dumnezu, prin această rugăciune ne familiarizăm cu Dumnezeu, devenim prietenii Lui şi iubirea Lui devine răsplată în inimile noastre, astfel încât noi prin recunoştinţă ne înduhovnicim şi ne îndumnezeim prin har, iar din robi ai lui Dumnezeu devenim fii ai lui Dumnezeu după har. Atât de mare este virtutea recunoştinţei, că nimeni nu poate fără pocăinţă pentru păcate şi recunoştinţă pentru binefacerile primite de la Dumnezeu să se sfinţească, să se mântuiască, să se lumineze şi să primească deplina bucurie a prezenţei harului Preasfintei Treimi în inima omului rugător şi recunoscător".
fragment din predica de ieri a Pf. Patriarh Daniel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu